Unii,altii
Sau cum oamenii sunt intotdeauna singuri
Dewei este genul de tanar pe care toti il vor in preajma: puternic ancorat in realitate, atent la ce se intampla in jurul sau, capabil sa gaseasca si sa puna in aplicare o solutie pentru orice tip de problema pe care o intalneste. Am reusit sa-i rapim o parte din timpul sau pretios pentru a ne vorbi asta seara, asa ca va rog sa-l primim impreuna cu aplauze
Nu, nu este nevoie sa ma aplauzi, cu siguranta nu ai idee cine sunt, si probabil nu ai inghitit povestea cu "este capabil sa gaseasca solutii si sa le puna in practica indiferent dee.." intelegi la ce poveste ma refer. Daca te incanta cu ceva ... si pe mine ma lasa rece genu asta de afirmatii menite sa ma flateze.
De ce asta seara sunt eu cel care vorbeste? nu stiu sa iti spun. Pana acum 5 minute eram o multime de ganduri risipite in mintea cuiva. Se pare ca a fost nevoie de o sclipire ,sti? o scanteie (ca doua pietre care neatente se lovesc una de cealalta "POC" si se aprind) ca aceste ganduri sa se apropie unele de altele, sa se imbratiseze si sa apar EU ! Poti sa ma vezi ca pe o multime de ganduri puse la un loc, gandeste-te la mine ca la un magnet care inca aduna ganduri si care incepe sa se defineasca in detaliu. UITE! tocmai s-a lipit de mine o amintire dintr-o amiaza de duminca in fata televizorului la o prezentare de moda;m-am ales cu un costum elegant,negru nu tocmai pe gustul meu. Partea buna e ca ,din lipsa de imaginatie ( cum a cui? a LUI , a creatorului) m-am pricopsit cu corpul asta de manechin;tare imi era frica sa nu ma imagineze urat,prea inalt, intotdeauna cu o pozitie nefireasca a gatului,mereu aplecat pentru a putea privi in ochi pe cel cu care vorbesc, cu mainile prea subtiri si ajungand aproape de genunchi... M-a imaginat frumos . Imi plac ochii mei negii care stralucesc , si parul asta negru si zambetul care ar atrage atentia oricarei femei din lume. Dar dupa ce atragi atentia unei femei cu zambetul tau, ar trebui sa ai cu ce sa pastrezi asupra ta aceasta atentie... pot eu sa o pastrez? Da. Se pare ca nu m-a imaginat doar frumos, m-a inzestrat cu toate calitatile la care ravneste: sunt misterios, capabil sa te tarasc intr-o discutie din care apoi nu vei mai dori sa iesi, arogant inainte sa ma cunosti dar transformat in obsesie imediat ce iti vorbesc pentru intaia oara. Vezi ?ideile inca se aduna in jurul meu si ma contureaza incet incet. Uite asta care a ajuns ultima e chiar interesanta "Dewei sa aiba propria personalitate, sa gandeasca el insusi, sa se creeze singur" . Asta-i buna, sa ma creez singur; si apoi ce ? sa incep sa discut cu tine creatorule? sa te ajut ajut sa scapi de sentimentul asta de singuratate? Ce s-a intamplat , gandurile ti se amesteca prea tare si nu mai stii daca inca ma scrii tu sau ma scriu singur? Te intrebi de ce sunt brusc revoltat? Pentru ca fara sa-ti dai seama m-ai facut sa seman cu tine... Acum ma simt si eu la fel de inconjurat de nimic.. Stii de ce te urasc creatorule? Pentru ca traiesti tu si nu eu.. daca as fi trait ,eu as fi stiut sa ma bucur de oameni, as fi stiut sa exist printre ei, i-as fi iubit, nu as fi pierdut vremea scriind personaje care sa ravneasca la viata. NU! un gand care ma sperie incearca sa devina parte din mine "personajele nu merita personalitate,pentru ca incep sa se certe cu creatorul lor". Iarta-ma creatorule, promit sa nu iti mai reprosej nimic niciodata,te rog lasa-mi partea asta din mine care spera ca voi putea vreodata sa traiesc cu adevarat..
RETUS
Sunt Dewei, o marioneta a imaginatiei, un personaj (ca oricare altul) menit sa iti ocupe mintea cateva minute, sa te dezlipeasca de realitatea ta si sa te pofteasc in a mea. M-am nascut astazi 23 decembrie 2011, din pricina unei poezii care i-a atras atentia creatorului meu si care a aprins scanteia existentei mele :" Unii,altii"-Radu Herjeu
o dimineaţă cât o nouă mirare
o sprânceană lipită de geam
oamenii merg tot pe trotuare
unii lângă alţii
unii pe lângă alţii
unii, alţii
